Aperitiv la cuptor

"Auzi, m-am saturat sa te tot aud mancand ciuperci! Hai, plimba ursul!"

???!!!???

Relax, e doar o replica auzita pe strada, insa cum tot ma duceam la cumparaturi, iaca hopa-topa si ideea zilei: ciuperci la cuptor!

Ai nevoie de:
=> zece ciuperci champignon, preferabil mai mari (mai scad cat stau la cuptor)
=> unt
=> o legatura marar (sau marar de la sare)
=> cinci catei de usturoi
=> doua oua
=> pesmet (vezi in functie de cum se leaga compozitia, in jur de sase linguri sunt suficiente)
=> sare, un varf de cutit de chili
=> doua linguri de masline fara samburi
=> ulei de masline
=> parmezan sau cascaval ras
=> cateva frunzulite de patrunjel.



Ce faci:
=> cureti si speli ciupercile
=> toci "piciorusele" ciupercutelor, toci mararul, tai felii mai groase cateii de usturoi
=> bati ouale ca pentru ompleta, cu sarea, chiliul si adaugi in ploaie pesmetul, apoi celelalte ingrediente: ciupercile tocate, mararul, usturoiul, maslinele; daca este nevoie, mai adaugi pesmet, pana cand compozitia are consistenta unei budinci
=> preincalzesti cuptorul, ungi un vas termorezistent cu ulei de masline
=> cu dosul (de altfel, neted si bombat) al unei lingurite, ungi bine cu unt interiorul ciupercilor, apoi pui compozitia, dar nu umpli pana la marginea de sus (cam ca la ardei umpluti, se lasa un pic de spatiu, ca sa nu se "reverse" umplutura)
=> asezi tacticos ciupercile in vasul yena, acoperi cu capacul (sau cu o folie de aluminiu pe care o intepi din cand in cand)
=> sunt gata in aproximativ 30 de minute, deci ai timp sa convoci familionul sau un prieten/mai multi, ca doar n-o sa mananci singur(a) si neconsolat(a)!
=> cand le scoti din cuptor si sunt fierbinti, presara niste parmezan ras (ori macar cascaval) pe deasupra si pune cate o frunzulita de patrunjel verde

Bunatatea rezultata merge cu mamaliguta calda si smantana sau se lasa la racit si se mananca pe post de antreu.

La finalul vieţii... ce comoara ne trezim că strângem la piept?

Maestro by Hans Zimmer (Holiday soundtrack)

O versiune de musaca - light de tot fata de original

Ai nevoie de:

*un vas jena/yena, whatever
*doua pulpe de pui, dezosate
*doua rosii
*un morcov
*un dovlecel mediu
*sase oua
*doua linguri de faina de porumb
*sare
*piper
*patru liguri de ulei de masline
*marar verde

Cum faci:

*scoti pielea de la pulpele de pui, le tai cuburi;
*oparesti 5 sec. rosiile si le cojesti, apoi le tai felioare;
*cureti "zebra" dovlecelul si il tai felii cam de 5 mm grosime;
*cureti si tai morcovul in rondele;
*toci marunt mararul;
*dai drumul la cuptor, sa-l preincalzesti;
*bati bine trei oua, cu sare, piper si adaugi in ploaie maialul; bati, bati, iti razbuni tatzi nervii, pana se omogenizeaza; torni jumatate din rezultatul bine cotonogit in vasul uns cu ulei de masline;
*asezi rondelele de dovlecel si de morcov, apoi torni si restul din ouale batute;
*deasupra, asezi felioarele de rosii;
*adaugi cuburile de pui asezonate cu ulei, sare si piper; dai la cuptor, pentru vreo 20 min, la foc mic;
*bati ouale ramase, cu sare, piper, o lingura de ulei si mararul tocat; torni peste chestia aia care deja miroase de-ti pocnesc maxilarele de pofta; lasi la cuptor inca 10 min, tot la foc mic;
*se lasa la racit 10 min., apoi se scufunda vasul pana la marginea sa in chiuveta cu apa rece, se tine cateva secunde si se rastoarna musacaua pe un platou;
*se papa cu pofta, impartind-o cu familia si/sau prietenii, stropita cu un vin alb demi-sec de Murfatlar sau cu ce-or fi vrand muschii bucatarului.

Pe fundal... ce sa zic, ori liniste si pace, ori melodia voastra preferata. Ca muzica de-a mea tot v-am pus sa ascultati!

PS: Si parca si mai buna-i mancarea dupa o cruce facuta ca multumire Lui Dumnezeu. Nu de alta, dar masa e prilejul cu care te inconjori cu toti cei pe care ii iubesti si pe care El ti i-a daruit. Hai, acu da-i bataie! ;)

Blogging acut vs Inanitie virtuala

Daca n-as mai fi gatit/mancat nimic de cand n-am mai postat pe blogul asta, acum SIGUR eram oale si ulcele.

Fara scuze de prisos, fara vaiete ori bujori in obrajori, ma intorc in bucataria mea virtuala, dupa ce tocmai am inchis usa celei reale. Am stat la masa singura. Si cum nu-mi place de nici o culoare sa mananc singura, am tot meditat si mi-am adus aminte de blog. Blogging acut vs Inanitie virtuala - this is the question!

La ce concluzie am ajuns? Nici una, nici alta. Pur si simplu, o sa mai postez cate ceva din cand in cand, iar asta pentru ca stiu sigur ca sunt cativa oameni care citesc si (vai!) incearca retetele de-aici.